07 decembrie 2005
Drumul lui Hercules
Hercules era tanar, lipsit de experienta, avea toata viata inaintea lui, dar inima ii era nemultumita. Privea in jur si vedea ca unii dintre prietenii lui isi treceau vremea distrandu-se, band, iesind cu fete, in timp ce el era obligat sa munceasca cat era ziua de lunga pentru a ajuta la sustinerea familiei. Intr-o dimineata, tatal vitreg ii ceru sa se duca in orasul din apropiere ca sa cumpere drojdie pentru paine. Hercules se supuse, dar cum era prima oara cand mergea pe acel drum, la o raspantie, n-a mai stiut pe unde sa apuce.Drumul din dreapta era rau, plin de pietre si lipsit de frumusete, dar Hercules observa ca ducea spre un frumos lant muntos ce se zarea, albastru, la orizont. Drumul din stanga era larg si drept; era marginit de un rau cu ape limpezi, inconjura o livada si pasarile cantau peste tot. Dar ceata diminetii nu lasa sa se vada incotro ducea.
Si pe cand tanarul cazuse pe ganduri incercand sa descopere cea mai buna hotarare pentru a-si indeplini misiunea incredintata, vazu doua femei frumoase care se apropiau pe fiecare din drumuri. Cea de pe drumul umbrit de copaci sosi prima, fiindca drumul era mai drept; Hercules ii observa chipul rumenit de soare, ochii stralucitori, in timp ce ea i se adresa cu voce dulce si convingatoare:
- Buna, flacau puternic si drept!, spuse ea. Urmeaza-ma si te voi conduce prin locuri placute, fara chinuri care sa-ti biciuiasca trupul sau necazuri care sa-ti intristeze sufletul. Vei trai ca prietenii tai, intr-o rotire neincetata de muzica si bucurie, si nimic nu-ti va lipsi: nici vinul sa te racoreasca, nici paturi sa te odihneasca, nici fete frumoase sa te ademeneasca. Vino cu mine, si viata ta va fi un vis frumos.
Atunci, cealalta femeie - care venea pe drumul de munte - ajunse la rascruce. Si-i spuse lui Hercules:
- N-am nimic sa-ti promit. Ce vei intalni pe drumul meu este ceea ce vei putea obtine cu forta si vointa ta. Cararea pe care te voi conduce e accidentata si infricosatoare, cu suisuri abrupte si vai unde soarele nu patrunde niciodata. Privelistea pe care o vei vedea poate fi maiestuoasa si impunatoare sau solitara si inspaimantatoare.
Totusi, acesta este drumul care duce la muntii albastri ai faimei si cuceririi, aceia pe care-i vezi la orizont. Nu poti ajunge la ei fara efort, si tot ce-ti vei dori va fi rodul muncii tale. Daca vei dori sa mananci, va trebui sa plantezi. Daca vei dori iubire, va trebui sa iubesti. Daca vei dori Cerurile, va trebui sa fii demn sa intri pe poarta cea mare a lor. Daca vei dori sa ramai in memoria oamenilor, va trebui sa fii gata sa lupti in fiecare clipa a vietii tale.- Cum te numesti?, intreba Hercules.
- Unii imi spun Munca, raspunse femeia. Dar altii imi spun Virtute, si eu prefer numele acesta.
Atunci Hercules se intoarse spre cealalta femeie.
- Dar tu, cum te numesti?
- Unii-mi spun Placere, spuse femeia de pe drumul cu flori. Dar prefer sa mi se spuna Noroc.
- Placere, nu pot vedea unde duce drumul pe care ma imbii, comenta Hercules. Insa Virtutea imi arata muntii din departare si unde pot ajunge cu pretul eforturilor mele.
Si luand-o de mana pe Virtute, apuca pe drumul care ducea spre propriul lui destin.
# posted by Transformare @ 6:42 p.m. 
