24 decembrie 2005
Lectia rabinului
Un rabin ţine o lecţie în piaţă. Din întâmplare, în aceeaşi dimineaţă, un bărbat descoperă că soţia lui e adulteră şi mulţimea o târăşte spre piaţă pentru a o lapida. Rabinul face câţiva paşi şi ajunge în faţa femeii. Din respect, oamenii se feresc din calea lui şi aşteaptă cu pietrele grele în mâini.
Rabinul întreabă:
― Se află printre voi cineva care n-a dorit pentru sine femeia altuia sau bărbatul altei femei?
Ei mormăie şi răspund:
― Cu toţi cunoaştem dorinţa asta, dar, rabinule, nici unul dintre noi nu i-a dat ascultare.
― Atunci îngenuncheaţi şi mulţumiţi-i lui Dumnezeu că v-a făcut tari, spuse rabinul.
Apoi o ia de mână pe femeie şi o scoate din piaţă. Înainte de a-i da drumul, o sfătuieşte:
― Să-i spui înălţimii-sale magistratul cine i-a salvat ibovnica. Va şti că-i sunt supus credincios.
Astfel femeia scăpă cu viaţă, deoarece comunitatea era prea coruptă ca să se poată apăra singură de dezordine.
Un alt rabin, în alt oraş. Rabinul opreşte mulţimea ca şi în cealaltă istorisire, spunând:
― Care dintre voi e fără de păcate, acela să arunce primul piatra.
Amintindu-şi de păcatele lor, oamenii se ruşinează şi uită ce scop i-a unit. "Într-o bună zi, se gândesc ei, s-ar putea să fiu şi eu ca femeia asta şi să nădăjduiesc că voi primi iertarea. Ar trebui să mă port cu ea aşa cum aş dori să se poarte ceilalţi cu mine."
Când ei dau drumul pietrelor la pământ, rabinul se aplecă şi ridică una, o înalţă deasupra capului femeii şi o slobozeşte cu toată forţa. Îi sfărâmă ţeasta şi-i împrăştie creierii pe caldarâmul pieţii.
― Nici eu nu-s fără de păcate, le zice el oamenilor, dar dacă le vom îngădui doar celor perfecţi să aplice legea, ea va muri curând şi odată cu ea şi oraşul nostru.
Prin urmare, femeia a murit deoarece comunitatea era prea rigidă ca să-i îngăduie rătăcirea de la calea cea dreaptă.
Binecunoscuta versiune a acestei istorioare ne atrage atenţia fiindcă apare uimitor de rar în viaţa noastră. Majoritatea comunităţilor oscilează între decădere şi rigor mortis, iar când deviază prea mult se sting. Un singur rabin a îndrăznit să spere din partea noastră un asemenea echilibru perfect încât să ne putem păstra legea şi să iertăm totuşi rătăcirea.
Ca urmare, bineînţeles că l-am ucis noi pe el.
# posted by Transformare @ 12:16 p.m. 
