08 decembrie 2005
Povesti cu tilc
Paulo Coelho
Vitejii de dupa razboi.
E foarte usor sa-i judeci pe altii daca nu esti in situatia lor. Un exemplu precum acesta s-a intamplat la Congresul Partidului Comunist sovietic, cand - pe atunci atotputernicul Nikita Hrusciov, spaima lumii - a denuntat crimele lui Stalin.
In timpul discursului, cineva a strigat:
- Unde erati, tovarase Hrusciov, cand nevinovatii erau masacrati?
- Sa se ridice acela care a intrebat, ceru Hrusciov.
Nimeni nu s-a miscat.
- Indiferent cine a intrebat, raspunsul si l-a dat singur, spuse Hrusciov. In acel moment, eu ma aflam in aceeasi pozitie ca dumneata acum: fara sa am curajul sa-mi exprim public ce gandeam.
In sir indian.
Cititorul Gilberto de Nucci are o imagine excelenta a comportamentului nostru. Dupa el, oamenii merg pe fata Terrei in sir indian, purtand un sac in spate si altul in fata.
In sacul din fata ne punem calitatile. In sacul din spate pastram defectele. De aceea, in calatoria vietii stam cu privirea fixata asupra virtutilor avute, inchise in piept. In acelasi timp, ne uitam fara mila la spatele semenului care merge inaintea noastra si-i numaram toate defectele pe care le descoperim.
Si ne credem mai bun ca el - fara sa ne dam seama ca persoana care merge in spatele nostru gandeste la fel despre noi.
Dumnezeu este umbra omului.
Am participat deja, impreuna cu detinatorul Premiului Nobel pentru Pace, Ellie Wiesel, la mai multe conferinte la Davos, in Elvetia. Intr-unul din discursurile lui a spus:
„Dumnezeu este umbra omului. Asa cum umbra repeta miscarile corpului, Dumnezeu repeta miscarile sufletului".
Mi se pare excelenta aceasta descriere a lui Wiesel. Exista totdeauna o legatura intre ceea ce facem si ceea ce primim in schimb. Cand suntem generosi, „umbra lui Dumnezeu" repeta ceea ce am facut in beneficiul aproapelui nostru si ne da, cu generozitate, de zece ori mai mult. Daca suntem cruzi, cruzimea noastra se reflecta in plan spiritual si se intoarce si ea asupra noastra.
Pierdut in Los Angeles.
Marcelo, sotul producatoarei de televiziune Miriam Leme, se pierduse in Los Angeles, California. Ore intregi a umblat fara tinta si - tarziu in noapte - a ajuns intr-o zona periculoasa. Dandu-si seama de atmosfera din jurul lui, s-a speriat si, nervos, s-a hotarat sa sune la soneria unei case cu lumina aprinsa.
A iesit un om in pijama. Marcelo ii explica situatia si-i ceru sa cheme un taxi. In loc sa faca ce i-a cerut, omul s-a imbracat, a scos masina din garaj si l-a condus chiar el pana la hotel.
Pe drum, i-a explicat: „Acum cinci ani am fost in Brazilia. Intr-o noapte, m-am pierdut in Sao Paulo. Nu vorbeam deloc portugheza, dar un baiat, brazilian, a inteles ce voiam si m-a dus la hotel. Azi, Dumnezeu mi-a permis sa-mi platesc aceasta datorie".
Vitejii de dupa razboi.
E foarte usor sa-i judeci pe altii daca nu esti in situatia lor. Un exemplu precum acesta s-a intamplat la Congresul Partidului Comunist sovietic, cand - pe atunci atotputernicul Nikita Hrusciov, spaima lumii - a denuntat crimele lui Stalin.
In timpul discursului, cineva a strigat:
- Unde erati, tovarase Hrusciov, cand nevinovatii erau masacrati?
- Sa se ridice acela care a intrebat, ceru Hrusciov.
Nimeni nu s-a miscat.
- Indiferent cine a intrebat, raspunsul si l-a dat singur, spuse Hrusciov. In acel moment, eu ma aflam in aceeasi pozitie ca dumneata acum: fara sa am curajul sa-mi exprim public ce gandeam.
In sir indian.
Cititorul Gilberto de Nucci are o imagine excelenta a comportamentului nostru. Dupa el, oamenii merg pe fata Terrei in sir indian, purtand un sac in spate si altul in fata.
In sacul din fata ne punem calitatile. In sacul din spate pastram defectele. De aceea, in calatoria vietii stam cu privirea fixata asupra virtutilor avute, inchise in piept. In acelasi timp, ne uitam fara mila la spatele semenului care merge inaintea noastra si-i numaram toate defectele pe care le descoperim.
Si ne credem mai bun ca el - fara sa ne dam seama ca persoana care merge in spatele nostru gandeste la fel despre noi.
Dumnezeu este umbra omului.
Am participat deja, impreuna cu detinatorul Premiului Nobel pentru Pace, Ellie Wiesel, la mai multe conferinte la Davos, in Elvetia. Intr-unul din discursurile lui a spus:„Dumnezeu este umbra omului. Asa cum umbra repeta miscarile corpului, Dumnezeu repeta miscarile sufletului".
Mi se pare excelenta aceasta descriere a lui Wiesel. Exista totdeauna o legatura intre ceea ce facem si ceea ce primim in schimb. Cand suntem generosi, „umbra lui Dumnezeu" repeta ceea ce am facut in beneficiul aproapelui nostru si ne da, cu generozitate, de zece ori mai mult. Daca suntem cruzi, cruzimea noastra se reflecta in plan spiritual si se intoarce si ea asupra noastra.
Pierdut in Los Angeles.
Marcelo, sotul producatoarei de televiziune Miriam Leme, se pierduse in Los Angeles, California. Ore intregi a umblat fara tinta si - tarziu in noapte - a ajuns intr-o zona periculoasa. Dandu-si seama de atmosfera din jurul lui, s-a speriat si, nervos, s-a hotarat sa sune la soneria unei case cu lumina aprinsa.
A iesit un om in pijama. Marcelo ii explica situatia si-i ceru sa cheme un taxi. In loc sa faca ce i-a cerut, omul s-a imbracat, a scos masina din garaj si l-a condus chiar el pana la hotel.
Pe drum, i-a explicat: „Acum cinci ani am fost in Brazilia. Intr-o noapte, m-am pierdut in Sao Paulo. Nu vorbeam deloc portugheza, dar un baiat, brazilian, a inteles ce voiam si m-a dus la hotel. Azi, Dumnezeu mi-a permis sa-mi platesc aceasta datorie".
# posted by Transformare @ 5:41 p.m. 
