27 decembrie 2005
Povestioara despre dragoste
A fost o data o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Constiinta si multe altele printre care si Dragostea.
Intr-o zi s-a anuntat că insula se va scufunda, asa că toti au început să-si repare bărcile si au plecat cât mai repede. Dragostea a rămas ultima. Ea a perseverat pâna în ultimul moment.
Când insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis să ceară ajutorul.
Bogătia a trecut pe lânga Dragoste intr`un vapor imens.
Dragostea a spus: "Bogatie mă poti lua cu tine?".Bogătia a raspuns:"Nu, nu pot. Am atâta aur si argint de transportat, încât nu mai este loc si pentru tine".
Dragostea s-a decis să întrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo într-o frumoasă barcă: "Vanitate, te rog ajută`mă!"
"Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toată udă si mi-ai putea strica barca" - a răspuns Vanitatea.
Tristetea trecea si ea pe acolo, asa că Dragostea îi cere ajutoru`: "Tristete ia`mă cu tine, te rog!"
" O ...Dragoste, sunt atât de tristă, încât vreau să fiu singură!"
Fericirea a trecut si ea pe acolo, da` era atât de veselă încât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul.
Dintr-o dată s-a auzit o voce: " Vino, Dragoste, te iau eu. Era un batrânel.
Dragostea s-a simtit atât de binecuvâtată si atât de fericită încât a uitat să întrebe cum îl cheamă. Când au ajuns pe uscat, batrânelul a plecat urmându-si calea lui.
Dragostea, realizând cât de datoare îi este batrânelului, a intrebat Constiinta, un alt batrânel:
"Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?"
"Era Timpul" - a spus Constiinta.
" Timpul!?" - a spus Dragostea mirată. "Da` de ce să mă ajute pe mine Timpul?"
Constiinta a zâmbit si a răspuns cu întelepciune:
"Pentru că numai TIMPUL este capabil să înteleagă cât de mare si minunată este Dragostea".
# posted by Transformare @ 11:58 a.m. 
