08 decembrie 2005
Rugaciunea lui Petrus
de Paulo Coelho
La un moment dat, in timpul pelerinajului meu, am ajuns la un lan de grau intins si monoton care mergea pana la orizont. Singurul lucru care rupea plictiseala peisajului era o coloana medievala cu o cruce in varf, care marca drumul pelerinilor. Cand am ajuns langa ea, Petrus - ghidul meu - arunca rucsacul pe jos si ingenunche. Mi-a cerut sa fac si eu acelasi lucru.
- Sa ne rugam pentru ca - in cazul cand veti reusi sa va gasiti spada - s-o tineti mereu cu mana sigura.
Petrus spuse ca ii placea mult poetul brazilian Vinicius de Moraes si ca dorea sa spuna o rugaciune plecand de la poezia acestuia. Si incepu:
- Ai mila de cei care au mila de ei insisi si se cred buni si nedreptatiti de viata, pentru ca n-au meritat lucrurile care li s-au intamplat - ai mila, fiindca acestia niciodata nu vor reusi sa lupte in Lupta Dreapta. Si ai mila si de cei care sunt cruzi cu ei insisi, si vad numai rele in propriile fapte, si se considera vinovati de nedreptatile lumii. Fiindca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Pana si firele de par din capul tau sunt numarate".
Ai mila de cei care conduc si de cei care muncesc ore in sir munca grea si se sacrifica in schimbul unei duminici, cand totul este inchis si nu ai unde sa te duci. Dar ai mila si de cei care-si sfintesc opera si merg dincolo de propria nebunie si ajung invidiati sau crucificati de propriii frati. Pentru ca acestia nu au stiut legea Ta care spune: „Fii prudent ca sarpele si naiv ca porumbelul".
Ai mila de cei care mananca, beau, se ghiftuiesc, dar sunt nefericiti si singuri in ghiftuiala lor. Dar ai mila si de aceia care postesc, se infraneaza de la tot, isi interzic orice si se simt sfinti si-ti vor striga numele in piete publice. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Daca marturisesc referindu-ma la mine insumi, marturia mea nu e adevarata".
Ai mila de cei ce se tem de Moarte si nu cunosc multele imparatii prin care au trecut si multele morti pe care le-au murit, si sunt nefericiti fiindca se gandesc ca totul se va sfarsi intr-o zi. Dar ai si mai multa mila de cei care au cunoscut deja mai multe morti si azi se cred nemuritori, pentru ca nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu s-a nascut din nou nu va putea vedea imparatia lui Dumnezeu".
Ai mila de cei ce nu cred in nimic, pentru ca acestia niciodata nu vor auzi muzica sferelor. Dar si mai multa mila ai de cei care au o credinta oarba, si-n laboratoare preschimba mercur in aur, inconjurati de terfeloage despre secretele Tarotului si puterea piramidelor. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „A copiilor e imparatia cerurilor".
Ai mila de aceia care nu vad nimic in afara de ei insisi, ferecati in limuzinele lor, care se incuie in birouri inghetate la ultimul etaj si sufera in tacere solitudinea puterii. Dar ai mila si de cei care si-au dat si haina de pe ei, si sunt iubitori si incearca sa invinga raul cu iubire, pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu are spada sa-si vanda mantia si sa-si cumpere una".
Si ai mila si de noi, Doamne. Pentru ca de multe ori credem ca suntem imbracati si de fapt suntem goi, credem ca am comis o crima si de fapt am salvat pe cineva. Nu uita, in mila Ta, ca am scos spada din teaca cu mana ingerului, dar tinem spada si cu mana demonului, cu a amandurora. Pentru ca ne aflam pe lume, dainuim pe lume si avem nevoie de Tine. Avem nevoie de legea Ta care spune: „Cand v-am trimis fara punga, fara sac si fara sandale, nimic nu v-a lipsit".
Petrus si-a incheiat rugaciunea. Tacerea stapanea totul. El privea fix lanul de grau care ne inconjura.
La un moment dat, in timpul pelerinajului meu, am ajuns la un lan de grau intins si monoton care mergea pana la orizont. Singurul lucru care rupea plictiseala peisajului era o coloana medievala cu o cruce in varf, care marca drumul pelerinilor. Cand am ajuns langa ea, Petrus - ghidul meu - arunca rucsacul pe jos si ingenunche. Mi-a cerut sa fac si eu acelasi lucru.- Sa ne rugam pentru ca - in cazul cand veti reusi sa va gasiti spada - s-o tineti mereu cu mana sigura.
Petrus spuse ca ii placea mult poetul brazilian Vinicius de Moraes si ca dorea sa spuna o rugaciune plecand de la poezia acestuia. Si incepu:
- Ai mila de cei care au mila de ei insisi si se cred buni si nedreptatiti de viata, pentru ca n-au meritat lucrurile care li s-au intamplat - ai mila, fiindca acestia niciodata nu vor reusi sa lupte in Lupta Dreapta. Si ai mila si de cei care sunt cruzi cu ei insisi, si vad numai rele in propriile fapte, si se considera vinovati de nedreptatile lumii. Fiindca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Pana si firele de par din capul tau sunt numarate".
Ai mila de cei care conduc si de cei care muncesc ore in sir munca grea si se sacrifica in schimbul unei duminici, cand totul este inchis si nu ai unde sa te duci. Dar ai mila si de cei care-si sfintesc opera si merg dincolo de propria nebunie si ajung invidiati sau crucificati de propriii frati. Pentru ca acestia nu au stiut legea Ta care spune: „Fii prudent ca sarpele si naiv ca porumbelul".
Ai mila de cei care mananca, beau, se ghiftuiesc, dar sunt nefericiti si singuri in ghiftuiala lor. Dar ai mila si de aceia care postesc, se infraneaza de la tot, isi interzic orice si se simt sfinti si-ti vor striga numele in piete publice. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Daca marturisesc referindu-ma la mine insumi, marturia mea nu e adevarata".
Ai mila de cei ce se tem de Moarte si nu cunosc multele imparatii prin care au trecut si multele morti pe care le-au murit, si sunt nefericiti fiindca se gandesc ca totul se va sfarsi intr-o zi. Dar ai si mai multa mila de cei care au cunoscut deja mai multe morti si azi se cred nemuritori, pentru ca nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu s-a nascut din nou nu va putea vedea imparatia lui Dumnezeu".
Ai mila de cei ce nu cred in nimic, pentru ca acestia niciodata nu vor auzi muzica sferelor. Dar si mai multa mila ai de cei care au o credinta oarba, si-n laboratoare preschimba mercur in aur, inconjurati de terfeloage despre secretele Tarotului si puterea piramidelor. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „A copiilor e imparatia cerurilor".
Ai mila de aceia care nu vad nimic in afara de ei insisi, ferecati in limuzinele lor, care se incuie in birouri inghetate la ultimul etaj si sufera in tacere solitudinea puterii. Dar ai mila si de cei care si-au dat si haina de pe ei, si sunt iubitori si incearca sa invinga raul cu iubire, pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu are spada sa-si vanda mantia si sa-si cumpere una".
Si ai mila si de noi, Doamne. Pentru ca de multe ori credem ca suntem imbracati si de fapt suntem goi, credem ca am comis o crima si de fapt am salvat pe cineva. Nu uita, in mila Ta, ca am scos spada din teaca cu mana ingerului, dar tinem spada si cu mana demonului, cu a amandurora. Pentru ca ne aflam pe lume, dainuim pe lume si avem nevoie de Tine. Avem nevoie de legea Ta care spune: „Cand v-am trimis fara punga, fara sac si fara sandale, nimic nu v-a lipsit".
Petrus si-a incheiat rugaciunea. Tacerea stapanea totul. El privea fix lanul de grau care ne inconjura.
# posted by Transformare @ 5:53 p.m. 
