31 decembrie 2005
Reteta pentru un an bun
* Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, ura, invidie, frica, etc.
* Se imparte fiecare luna in 28 - 31 zile, dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an!
* Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca si liniste, 2 parti veselie si umor.
Se mai adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranta, o priza de bun simt si ... o picatura de speranta!
* Peste aluat se toarna apoi dragoste din belsug!
* Preparatul gata facut se impodobeste cu un buchetel de mica atentie.
* Se serveste zilnic, cu bucurie, la o ceasca de ceai, invioratoare si cu incredere inepuizabila in Dumnezeu!
* Prezenta reteta se transmite direct, de la om la om, insotita de urarea LA MULTI ANI CU SANATATE!!
30 decembrie 2005
"Credinta are uneori nevoie sa fie provocata pentru a se putea manifesta"
Paulo Coelho
„Norul acesta trebuie sa se imprastie", ma gandeam eu in timp ce ma chinuiam sa descopar semnele galbene de pe pietre si de pe copaci, care marcau Drumul. Trecuse o ora de cand nu vedeam la doi pasi, iar eu cantam pentru a-mi goni frica, asteptand sa se intample o minune. Inconjurat de ceata, singur in lumea aceea ireala, am inceput, inca o data, sa vad Drumul spre Santiago ca pe un film, din clipa cand oamenii il vad pe erou faptuind ce nu infaptuia nimeni.
In sala, oamenii cred ca asemenea lucruri se petrec numai la cinema. Dar eu eram acolo, traind aceasta situatie in viata reala. Padurea devenea tot mai tacuta, iar negura incepea sa se lumineze. Poate ca ajunsesem la capat, dar lumina aceea ma zapacea si picta totul in jur cu culori misterioase si inspaimantatoare. Deodata, ca printr-o scamatorie, negura a disparut cu totul. Si in fata mea, incrustata pe inaltimea muntelui, se afla Crucea. Am privit in jur, am vazut marea de nori din care iesisem si alta mare de nori chiar deasupra capului. Intre aceste doua oceane, varfurile cele mai semete si varful Cebreiro cu Crucea. M-a cuprins o mare dorinta de a ma ruga. In ciuda dorintei, n-am reusit insa sa scot un cuvant. La vreo suta de metri mai jos, un satuc cu vreo cincisprezece case si o bisericuta incepura sa-si aprinda luminile. Macar aveam unde-mi petrece noaptea. Un miel ratacit sui muntele si se aseza intre mine si Cruce. M-a privit cam speriat. Mult timp am ramas contempland cerul aproape negru, Crucea si mielul alb de la picioare.
- Doamne, am spus, in sfarsit. Nu sunt tintuit pe cruce, si nici n-o vad aici. Crucea este goala si asa trebuie sa ramana mereu, pentru ca timpul Mortii a trecut. Crucea aceasta era simbolul Puterii infinite pe care toti o aveam, dar care era tintuita si moarta pentru om. Acum, aceasta Putere renaste pentru viata, fiindca am strabatut drumul oamenilor obisnuiti, si in ei am gasit chiar secretul Tau. Si Tu ai strabatut drumul oamenilor obisnuiti. Ai vrut sa ne arati de ce eram in stare, dar noi n-am vrut sa ascultam. Ne-ai aratat ca Puterea si Gloria erau la indemana tuturor, dar viziunea brusca a puterii noastre a fost prea mult pentru noi. Noi te-am crucificat nu pentru ca eram nerecunoscatori cu Fiul lui Dumnezeu, ci pentru ca ne era foarte frica sa ne acceptam propria noastra putere. Cu timpul si prin traditie, ai devenit doar o divinitate departata, iar noi ne-am reluat destinul nostru de oameni. Nu exista niciun pacat in a fi fericit. Cateva exercitii si o ascultare atenta ajung unui om ca sa-si implineasca cele mai imposibile vise. Mielul se ridica si eu l-am urmat. Stiam unde avea sa ma duca si, in pofida norilor, lumea devenise transparenta pentru mine. Chiar daca nu vedeam Calea Lactee pe cer, eram sigur ca exista si ca arata tuturor Drumul spre Santiago. Am mers in urma mielului care se ducea spre satuc - si el tot Cebreiro se numea, ca si muntele. Acolo se petrecuse un miracol candva - miracolul de a transforma ceea ce faci in ceea ce crezi. Era Secretul spadei mele si a Strainului Drum spre Santiago. Pe cand coboram muntele, mi-am amintit povestea.
Un taran dintr-un sat vecin a suit ca sa asculte slujba la Cebreiro, pe o furtuna teribila. Slujba o tinea un calugar aproape lipsit de credinta, care in sinea lui dispretuia sacrificiul taranului. Dar in momentul glorificarii, la slujba, prescura se transforma in carnea lui Iisus, iar vinul - in sangele Lui. Relicvele inca mai sunt acolo, pastrate in capela cea mica, o comoara mai mare decat toate bogatiile Vaticanului. M-am dus la capela construita de taran si de calugar, care dupa aceea a devenit credincios. Nimeni nu stie cine au fost acestia. Doua pietre funerare fara nume, in cimitirul alaturat, marcheaza unde le-au fost inmormantate oasele. Dar nu se poate sti care e mormantul calugarului si care al taranului. Fiindca, pentru ca sa se petreaca un Miracol, trebuie ca doua forte sa lupte Lupta cea Dreapta. De atunci, de cate ori ma aflu in fata unei provocari importante, imi amintesc de istoria minunii de la Cebreiro. Credinta are uneori nevoie sa fie provocata pentru a se putea manifesta.
„Norul acesta trebuie sa se imprastie", ma gandeam eu in timp ce ma chinuiam sa descopar semnele galbene de pe pietre si de pe copaci, care marcau Drumul. Trecuse o ora de cand nu vedeam la doi pasi, iar eu cantam pentru a-mi goni frica, asteptand sa se intample o minune. Inconjurat de ceata, singur in lumea aceea ireala, am inceput, inca o data, sa vad Drumul spre Santiago ca pe un film, din clipa cand oamenii il vad pe erou faptuind ce nu infaptuia nimeni.In sala, oamenii cred ca asemenea lucruri se petrec numai la cinema. Dar eu eram acolo, traind aceasta situatie in viata reala. Padurea devenea tot mai tacuta, iar negura incepea sa se lumineze. Poate ca ajunsesem la capat, dar lumina aceea ma zapacea si picta totul in jur cu culori misterioase si inspaimantatoare. Deodata, ca printr-o scamatorie, negura a disparut cu totul. Si in fata mea, incrustata pe inaltimea muntelui, se afla Crucea. Am privit in jur, am vazut marea de nori din care iesisem si alta mare de nori chiar deasupra capului. Intre aceste doua oceane, varfurile cele mai semete si varful Cebreiro cu Crucea. M-a cuprins o mare dorinta de a ma ruga. In ciuda dorintei, n-am reusit insa sa scot un cuvant. La vreo suta de metri mai jos, un satuc cu vreo cincisprezece case si o bisericuta incepura sa-si aprinda luminile. Macar aveam unde-mi petrece noaptea. Un miel ratacit sui muntele si se aseza intre mine si Cruce. M-a privit cam speriat. Mult timp am ramas contempland cerul aproape negru, Crucea si mielul alb de la picioare.
- Doamne, am spus, in sfarsit. Nu sunt tintuit pe cruce, si nici n-o vad aici. Crucea este goala si asa trebuie sa ramana mereu, pentru ca timpul Mortii a trecut. Crucea aceasta era simbolul Puterii infinite pe care toti o aveam, dar care era tintuita si moarta pentru om. Acum, aceasta Putere renaste pentru viata, fiindca am strabatut drumul oamenilor obisnuiti, si in ei am gasit chiar secretul Tau. Si Tu ai strabatut drumul oamenilor obisnuiti. Ai vrut sa ne arati de ce eram in stare, dar noi n-am vrut sa ascultam. Ne-ai aratat ca Puterea si Gloria erau la indemana tuturor, dar viziunea brusca a puterii noastre a fost prea mult pentru noi. Noi te-am crucificat nu pentru ca eram nerecunoscatori cu Fiul lui Dumnezeu, ci pentru ca ne era foarte frica sa ne acceptam propria noastra putere. Cu timpul si prin traditie, ai devenit doar o divinitate departata, iar noi ne-am reluat destinul nostru de oameni. Nu exista niciun pacat in a fi fericit. Cateva exercitii si o ascultare atenta ajung unui om ca sa-si implineasca cele mai imposibile vise. Mielul se ridica si eu l-am urmat. Stiam unde avea sa ma duca si, in pofida norilor, lumea devenise transparenta pentru mine. Chiar daca nu vedeam Calea Lactee pe cer, eram sigur ca exista si ca arata tuturor Drumul spre Santiago. Am mers in urma mielului care se ducea spre satuc - si el tot Cebreiro se numea, ca si muntele. Acolo se petrecuse un miracol candva - miracolul de a transforma ceea ce faci in ceea ce crezi. Era Secretul spadei mele si a Strainului Drum spre Santiago. Pe cand coboram muntele, mi-am amintit povestea.
Un taran dintr-un sat vecin a suit ca sa asculte slujba la Cebreiro, pe o furtuna teribila. Slujba o tinea un calugar aproape lipsit de credinta, care in sinea lui dispretuia sacrificiul taranului. Dar in momentul glorificarii, la slujba, prescura se transforma in carnea lui Iisus, iar vinul - in sangele Lui. Relicvele inca mai sunt acolo, pastrate in capela cea mica, o comoara mai mare decat toate bogatiile Vaticanului. M-am dus la capela construita de taran si de calugar, care dupa aceea a devenit credincios. Nimeni nu stie cine au fost acestia. Doua pietre funerare fara nume, in cimitirul alaturat, marcheaza unde le-au fost inmormantate oasele. Dar nu se poate sti care e mormantul calugarului si care al taranului. Fiindca, pentru ca sa se petreaca un Miracol, trebuie ca doua forte sa lupte Lupta cea Dreapta. De atunci, de cate ori ma aflu in fata unei provocari importante, imi amintesc de istoria minunii de la Cebreiro. Credinta are uneori nevoie sa fie provocata pentru a se putea manifesta.
28 decembrie 2005
Unii reusesc sa treaca peste obstacole si greutati aparent imposibil de trecut
27 decembrie 2005
Povestioara despre dragoste
A fost o data o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Constiinta si multe altele printre care si Dragostea.
Intr-o zi s-a anuntat că insula se va scufunda, asa că toti au început să-si repare bărcile si au plecat cât mai repede. Dragostea a rămas ultima. Ea a perseverat pâna în ultimul moment.
Când insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis să ceară ajutorul.
Bogătia a trecut pe lânga Dragoste intr`un vapor imens.
Dragostea a spus: "Bogatie mă poti lua cu tine?".Bogătia a raspuns:"Nu, nu pot. Am atâta aur si argint de transportat, încât nu mai este loc si pentru tine".
Dragostea s-a decis să întrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo într-o frumoasă barcă: "Vanitate, te rog ajută`mă!"
"Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toată udă si mi-ai putea strica barca" - a răspuns Vanitatea.
Tristetea trecea si ea pe acolo, asa că Dragostea îi cere ajutoru`: "Tristete ia`mă cu tine, te rog!"
" O ...Dragoste, sunt atât de tristă, încât vreau să fiu singură!"
Fericirea a trecut si ea pe acolo, da` era atât de veselă încât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul.
Dintr-o dată s-a auzit o voce: " Vino, Dragoste, te iau eu. Era un batrânel.
Dragostea s-a simtit atât de binecuvâtată si atât de fericită încât a uitat să întrebe cum îl cheamă. Când au ajuns pe uscat, batrânelul a plecat urmându-si calea lui.
Dragostea, realizând cât de datoare îi este batrânelului, a intrebat Constiinta, un alt batrânel:
"Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?"
"Era Timpul" - a spus Constiinta.
" Timpul!?" - a spus Dragostea mirată. "Da` de ce să mă ajute pe mine Timpul?"
Constiinta a zâmbit si a răspuns cu întelepciune:
"Pentru că numai TIMPUL este capabil să înteleagă cât de mare si minunată este Dragostea".
25 decembrie 2005
Cei 3 copaci
A fost odata ca niciodata un deal, si pe dealul acesta cresteau trei copaci inalti. Cum e vorba de o poveste, copacii aveau si ei visurile lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus:-Eu vreau sa fiu transformat in corabie, sa duc pe mare printii si printesele lumii.
-Eu, a zis al doilea copac, as vrea sa fiu transformat intr-un sipet care sa tina comorile cele mai mari ale lumii.
-Eu, zise ultimul copac, vreau sa ajung cel mai mare si mai falnic copac de pe dealul asta si sa se uite cu respect spre mine toti oamenii.
Intr-o zi au venit acolo taietorii de lemne. Primul copac jubila cand a fost taiat, caci se vedea cea mai mare corabie construita vreodata. Al doilea la fel, caci se vedea o lada plina de aur curat.Al treilea era ingrozit, dar a fost si el taiat.
Primul copac a fost dus intr-un sat de pescari si transformat in cateva barci de pescuit. Al doilea, in loc de lada cu comori, a fost facut iesle pentru animale. Al treilea a fost taiat in doua bucati si lasat intr-un grajd, vreme de multi ani.
Visurile copacilor pareau sa fi fost sfaramate. Corabiile, comorile si semetia pareau acum atat de departe. Dar…
Peste ani, o femeie insarcinata nu a avut unde sa nasca si a nascut in ieslea facuta din trunchiul celui de-al doilea copac. Mai tarziu, fiul ei a iesit pe mare intr-o zi cu barcile facute din primul copac si s-a facut furtuna mare. El a spus furtunii sa stea si furtuna L-a ascultat.
Dupa o vreme, omul acela a carat in spate lemnele facute din cel de-al treilea copac si a fost rastignit pe o cruce facuta din lemnul acestuia.
O iesle poate sa tina cea mai mare comoara, o barca de pescuit poate sa il transporte pe cel mai mare rege, iar doua lemne pot fi copacul cel mai inalt vazut vreodata.
Aveti vise ce par a fi sfaramate? Vi se pare ca sunteti intr-o situatie fara iesire? Poate va mai ganditi…
24 decembrie 2005
Lectia rabinului
Un rabin ţine o lecţie în piaţă. Din întâmplare, în aceeaşi dimineaţă, un bărbat descoperă că soţia lui e adulteră şi mulţimea o târăşte spre piaţă pentru a o lapida. Rabinul face câţiva paşi şi ajunge în faţa femeii. Din respect, oamenii se feresc din calea lui şi aşteaptă cu pietrele grele în mâini.
Rabinul întreabă:
― Se află printre voi cineva care n-a dorit pentru sine femeia altuia sau bărbatul altei femei?
Ei mormăie şi răspund:
― Cu toţi cunoaştem dorinţa asta, dar, rabinule, nici unul dintre noi nu i-a dat ascultare.
― Atunci îngenuncheaţi şi mulţumiţi-i lui Dumnezeu că v-a făcut tari, spuse rabinul.
Apoi o ia de mână pe femeie şi o scoate din piaţă. Înainte de a-i da drumul, o sfătuieşte:
― Să-i spui înălţimii-sale magistratul cine i-a salvat ibovnica. Va şti că-i sunt supus credincios.
Astfel femeia scăpă cu viaţă, deoarece comunitatea era prea coruptă ca să se poată apăra singură de dezordine.
Un alt rabin, în alt oraş. Rabinul opreşte mulţimea ca şi în cealaltă istorisire, spunând:
― Care dintre voi e fără de păcate, acela să arunce primul piatra.
Amintindu-şi de păcatele lor, oamenii se ruşinează şi uită ce scop i-a unit. "Într-o bună zi, se gândesc ei, s-ar putea să fiu şi eu ca femeia asta şi să nădăjduiesc că voi primi iertarea. Ar trebui să mă port cu ea aşa cum aş dori să se poarte ceilalţi cu mine."
Când ei dau drumul pietrelor la pământ, rabinul se aplecă şi ridică una, o înalţă deasupra capului femeii şi o slobozeşte cu toată forţa. Îi sfărâmă ţeasta şi-i împrăştie creierii pe caldarâmul pieţii.
― Nici eu nu-s fără de păcate, le zice el oamenilor, dar dacă le vom îngădui doar celor perfecţi să aplice legea, ea va muri curând şi odată cu ea şi oraşul nostru.
Prin urmare, femeia a murit deoarece comunitatea era prea rigidă ca să-i îngăduie rătăcirea de la calea cea dreaptă.
Binecunoscuta versiune a acestei istorioare ne atrage atenţia fiindcă apare uimitor de rar în viaţa noastră. Majoritatea comunităţilor oscilează între decădere şi rigor mortis, iar când deviază prea mult se sting. Un singur rabin a îndrăznit să spere din partea noastră un asemenea echilibru perfect încât să ne putem păstra legea şi să iertăm totuşi rătăcirea.
Ca urmare, bineînţeles că l-am ucis noi pe el.
23 decembrie 2005
Paradoxul vremurilor noastre
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este caavem cladiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa
traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curatat aerul dar am poluat solul.Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii,
sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica
folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la
liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care
poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi
acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru
ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru
ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te
costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care
le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel
moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa
împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.
Haiku
"daca am fi constienti de fiecare minune petrecuta, am trai intr-o continua bucurie, intr-o fluida mirare. Exact asta sugereaza haiku-ul, un continuu timp al mirarii. Al mirarii ca inca mai existam, ca inca mai deschidem ochii in lumea asta......pentru un luptator, timpul curge altfel. Si nu pentru ca ar trai in alta lume, nu, el pur si simplu se naste in fiecare secunda, se reinnoieste in fiecare moment. Ca atare, haiku-ul ne aduce pe toti in starea din care sa tasnim spre o alta nastere. Iata motivul spiralei."
Busson:
Batranul servitor al templului
crapand lemne
in lumina lunii de iarna.
**************************
A aprinde lumina
cu o alta lumina;
seara de primavara.
**************************
Basho:
Lin de luna...
Noaptea intreaga am vegheat
langa lac.
**************************
La fiecare adiere,
fluturele isi schimba locul
pe salcie.
**************************
Din ce pom inflorit
nu stiu - o, mireasma!
**************************
Aprinde focul, si-ti voi arata ceva minunat:
un bulgare mare de zapada!
**************************
In valuri,
amestecate cu scoici marunte,
petale de crin.
**************************
Shikki:
Licuriciul.
Vapaia lui
rece in palma.
**************************
Radu Dumitru:
Arsita;
oras nesatul;
inserarea facuta noapte...
**************************
Fluturasul...
Vesel, atat de atras;
Lumanarea, Flacara...
Si moare dar nu moare.
**************************
Lacul tulbure, lacul cristalin;
la capat...
cerul fara capat.
**************************
Un pas,
abis,
strangere in brate!
**************************
Zbori atat de sus;
te astept
pasare mica.
**************************
Dincolo de curcubeu
floarea;
ochii tai o privesc.
**************************
Ai crescut,
petala,
floare alba.
**************************
Sus, jos,
sus,
ciocarlia canta.
**************************
Lacul, luna, tacere...
sunetul... unei singure... palme...;
in ochi taina.
**************************
In micul parc...
Prima zapada!
**************************
Haiku lung pentru pilotii KamiKaze:
Primavara tarzie...
in zori,
cu taria sabiei
trase din teaca
vom cadea asa...
ca florile de cires.
**************************
Diferenta din minte,
Creste mintea
Ca sa poti
Sa crezi
Ca il atingi,
Pe celalalt
Care esti, de fapt,
Tu.
Talcul mintii
E ca se topeste,
Ca moare.
Topeste-te,
Dar nu muri
Odata cu ea!
**************************
Cuvant de Suflet,
In atingere cu Lumina -
Cuvinte Lucitoare ale Tacerii
Pe buze Mangaiere Sacra -
Rostire de Viata Zbor fara capat.
**************************
Noapte sclipind a cristal,
Lumina nevazuta de nimeni a
Inceputului de Nesfarsit!
Incepusem poezia dar nu mai am ce scrie: restul e tacere.
Batranul servitor al templului
crapand lemne
in lumina lunii de iarna.
**************************
A aprinde lumina
cu o alta lumina;
seara de primavara.
**************************
Basho:
Lin de luna...Noaptea intreaga am vegheat
langa lac.
**************************
La fiecare adiere,
fluturele isi schimba locul
pe salcie.
**************************
Din ce pom inflorit
nu stiu - o, mireasma!
**************************
Aprinde focul, si-ti voi arata ceva minunat:
un bulgare mare de zapada!
**************************
In valuri,
amestecate cu scoici marunte,
petale de crin.
**************************
Shikki:
Licuriciul.
Vapaia lui
rece in palma.
**************************
Radu Dumitru:
Arsita;
oras nesatul;
inserarea facuta noapte...
**************************
Fluturasul...Vesel, atat de atras;
Lumanarea, Flacara...
Si moare dar nu moare.
**************************
Lacul tulbure, lacul cristalin;
la capat...
cerul fara capat.
**************************
Un pas,
abis,
strangere in brate!
**************************
Zbori atat de sus;
te astept
pasare mica.
**************************
Dincolo de curcubeu
floarea;
ochii tai o privesc.
**************************
Ai crescut,
petala,
floare alba.
**************************
Sus, jos,
sus,
ciocarlia canta.
**************************
Lacul, luna, tacere...sunetul... unei singure... palme...;
in ochi taina.
**************************
In micul parc...
Prima zapada!
**************************
Haiku lung pentru pilotii KamiKaze:
Primavara tarzie...
in zori,
cu taria sabiei
trase din teaca
vom cadea asa...
ca florile de cires.
**************************
Diferenta din minte,
Creste mintea
Ca sa poti
Sa crezi
Ca il atingi,
Pe celalalt
Care esti, de fapt,
Tu.
Talcul mintii
E ca se topeste,
Ca moare.
Topeste-te,
Dar nu muri
Odata cu ea!
**************************
Cuvant de Suflet,In atingere cu Lumina -
Cuvinte Lucitoare ale Tacerii
Pe buze Mangaiere Sacra -
Rostire de Viata Zbor fara capat.
**************************
Noapte sclipind a cristal,
Lumina nevazuta de nimeni a
Inceputului de Nesfarsit!
Incepusem poezia dar nu mai am ce scrie: restul e tacere.
**************************
22 decembrie 2005
Despre Crucea cosmica
astrolog Rodica Purniche
membru Asociatia Astrologilor din Romania
Generalitati
Crucea cosmica este o configuratie planetara care antreneazatoate cele patru Elemente, facilitand actiunea la unison a celor patru Elemente - Foc, Pamant, Aer, Apa. Ea este de trei feluri: -fixa, atunci cand planetele care o alcatuiesc se afla in Semnele zodiacale fixe Taur, Leu, Scoprion, Varsator -cardinala, atunci cand planetele care o alcatuiesc se afla in Semnele zodiacale cardinale Berbec, Rac, Balanta, Capricorn -mobila, atunci cand planetele care o alcatuiesc se afla in Semnele zodiacale mobile Gemeni, Fecioara, Sagetator, Pesti.
Departe de a fi semnul unor nenorociri implacabile, aceasta configuratie planetara este una dintre cele mai necesare pe calea evolutiei spirituale, deoarece, desi nu este deloc comoda energia pe care o genereaza, ea ne ajuta sa depasim ceea ce ne limiteaza, fiind semnul iesirii din ignoranta sau din starea tamasica. E adevarat insa ca aceste depasiri si iesiri nu se mai fac in conditii armonioase - daca evenimentele cu care ne confruntam pe durata unei astfel de configuratii sunt total neplacute, asta inseamna ca saltul pe care suntem cumva"obligati" sa-l facem trebuia facut mai demult, numai ca noi am ignorat atunci oportunitatile create si am irosit aspecte astrale armonioase.
Crucea cosmica fixa
Semnificatii
Folosita de la mediu spre inferior, energia acestei configuratii se manifesta in viata noastra sub forma tuturor tipurilor de blocaje, inhibitii, stari de criza, frustrari, motivatii false sau inconstiente, aptitudini negative, sete de putere, posesivitate de orice fel, violenta, acte criminale sau teroriste, asasinate, rezistenta incapatanata la schimbare - practic, nativul (sau chiar un grup uman,fie el mic sau mare) scoate la suprafata tot ceea ce are mai murdar, mai negativ, mai satanic in el. La nivel social pot fi lovituri de stat, acte falimentare, inrautatirea nivelului de trai, tendinte de orientarea civilizatiei umane catre valorile de consum, catre o perspectiva terna sau chiar grosiera a vietii. Sunt de avut in vedere, totodata, posibile crize religioase si spirituale ale omenirii sau situatii de criza generala in cadrul gruparilor/scolilor spirituale sau religioase. Deobicei, societatile secrete de orientare negativa actioneaza pe durata unor astfel de configuratii, cum tot pe durata lor oamenii lipsiti de perspectiva spirituala sau, dimpotriva, cei care detin cunoasterea spirituala dar o folosesc in sens negativ decad probabil iremediabil. Tipul de karma care se acumuleaza in aceste perioade este karma de atasament posesiv (mai ales de placerile efeemere ale vietii) sau chiar karma sexuala, mai ales daca in crucea cosmica fixa sunt implicate Venus, Marte, Saturn, Pluto. Folosita de la mediu spre superior, energia rezultanta confera forta interioara, putere de transformare, reusita la toate nivelurile, vointa armonioasa si, mai ales, capacitatea de a accepta Vointa Divina in viata umana, echilibrul valorilor, imbinarea armonioasa a vietii interioare cu cea exterioara, asimilarea corecta a valorilor superioare; de retinut ca, pe durata unor astfel de configuratii, se manifesta plenar trecerea calitatii in cantitate - acum au loc asimilarea, structurarea si cresterea valorilor de orice fel in fiinta umana in special si in civilizatia umana in general. Desi perioada este scurta daca ne raportam la durata consecintelor, ea este de foarte mare intensitate (deoarece acum se manifesta pregnanat calitatile de rece si greu).
Urmari si consecinte
Nu este de mirare ca, pe durata acestor configuratii planetare, oamenii pier, renunta, se separa, parasesc planul fizic, cedeaza intr-o directie sau alta sau, dimpotriva, se incapataneaza sa mearga indirectii gresite, cum tot acum ei se pot confrunta cu boli foarte grave (precum boli care ii duc la parasirea planului fizic, boli care necesita interventii chirurgicale grave - de exemplu, amputari sau extirpari) sau cu evenimente majore ale vietii, care uneori tind sa-i marcheze atat de puternic, incat sa ramana pe corpul auric sub forma engramelor. Insa, in acelasi timp, cei care fac salturi, le fac pentru totdeauna. Si inca inbine!
Descriere
Actuala cruce cosmica fixa s-a format spre sfarsitul lunii noiembrie (desi ea si-a semnalat existenta inca din octombrie) si vadura in actuala configuratie pana spre sfarsitul lunii ianuarie. Are incomponenta planetele Marte, Saturn, Jupiter, Neptun aflate in Semnele zodiacale Taur, Leu, Scorpion si, respectiv, Varsator. La momentul formarii ei, Marte se afla in conditie retrograda si a generat prima etapa a Crucii cosmice in intervalul 21-24 octombrie, cand a antrenat in configuratie Luna Neagra. Prezenta planetelor Jupiter si Neptun in aceasta configuratie avertizeaza asupra unei crize religioase profunde a omenirii, care tinde sa fie traita intens mai ales la nivel colectiv, iar prezenta Lunii Negre in pre-perioada de maxim atrage atentia asupra posibilelor lupte pentru putere si a lipsei de iubire, care pot afecta toate domeniile vietii, indiferent de nivelul de constiinta sau de afectiune al fiecaruia.
Durata
La data de 31octombrie Soarele activeaza si el pentru a doua oara aceasta configuratie, pe care o mentine pana la data de 11 noiembrie. Infine, perioada de maxim a acestei configuratii a inceput in data de 29 noiembrie (cand Jupiter a intrat in cuadratura cu Neptun) si va dura pana la data de 18 ianuarie, cand configuratia se va desface dupa ora18.00, prin parasirea configuratiei de catre Marte. Zilele de 19 si 26 decembrie precum si zilele de 2, 8 si 15 ianuarie pot fi ceva mai dificile, cu o toleranta de +/-12 ore inainte si dupa fiecare dintre ele, deoarece in aceste zile Luna se adauga si ea configuratiei facand pe rand conjunctii cu Saturn, Jupiter, Neptun, Marte si din nou cu Saturn. Pe durata unei astfel de configuratii planetare ne sunt necesare autocontrolul, simtul masurii, intelepciunea, rabdarea, acceptareaVointei Divine, raportarea permanenta la Dumnezeu-Tatal si la eternul nostru model divin Iisus, curele de purificare, o dieta predominant yang, dietele terapeutice, fuziunea amoroasa cu continenta sexuala. Unora le sunt indicate si perioade de abstinenta daca apar probleme de comunicare, dificultati de orice fel, stari de gelozie si atasament posesiv. In zilele in care Luna se afla in preajma planetelor cu care va realiza conjunctii, modalitatea spirituala care ne poate ajuta cel mai mult in evolutia noastra este iertarea. Sunt recomandate in aceste perioade actiunile care urmaresc eficienta sau realizarile concrete si actiunile dinamice precum excursiile, intalnirile de tip conferinta, congres, workshop.
membru Asociatia Astrologilor din Romania
Generalitati
Crucea cosmica este o configuratie planetara care antreneazatoate cele patru Elemente, facilitand actiunea la unison a celor patru Elemente - Foc, Pamant, Aer, Apa. Ea este de trei feluri: -fixa, atunci cand planetele care o alcatuiesc se afla in Semnele zodiacale fixe Taur, Leu, Scoprion, Varsator -cardinala, atunci cand planetele care o alcatuiesc se afla in Semnele zodiacale cardinale Berbec, Rac, Balanta, Capricorn -mobila, atunci cand planetele care o alcatuiesc se afla in Semnele zodiacale mobile Gemeni, Fecioara, Sagetator, Pesti.Departe de a fi semnul unor nenorociri implacabile, aceasta configuratie planetara este una dintre cele mai necesare pe calea evolutiei spirituale, deoarece, desi nu este deloc comoda energia pe care o genereaza, ea ne ajuta sa depasim ceea ce ne limiteaza, fiind semnul iesirii din ignoranta sau din starea tamasica. E adevarat insa ca aceste depasiri si iesiri nu se mai fac in conditii armonioase - daca evenimentele cu care ne confruntam pe durata unei astfel de configuratii sunt total neplacute, asta inseamna ca saltul pe care suntem cumva"obligati" sa-l facem trebuia facut mai demult, numai ca noi am ignorat atunci oportunitatile create si am irosit aspecte astrale armonioase.
Crucea cosmica fixa
Semnificatii
Folosita de la mediu spre inferior, energia acestei configuratii se manifesta in viata noastra sub forma tuturor tipurilor de blocaje, inhibitii, stari de criza, frustrari, motivatii false sau inconstiente, aptitudini negative, sete de putere, posesivitate de orice fel, violenta, acte criminale sau teroriste, asasinate, rezistenta incapatanata la schimbare - practic, nativul (sau chiar un grup uman,fie el mic sau mare) scoate la suprafata tot ceea ce are mai murdar, mai negativ, mai satanic in el. La nivel social pot fi lovituri de stat, acte falimentare, inrautatirea nivelului de trai, tendinte de orientarea civilizatiei umane catre valorile de consum, catre o perspectiva terna sau chiar grosiera a vietii. Sunt de avut in vedere, totodata, posibile crize religioase si spirituale ale omenirii sau situatii de criza generala in cadrul gruparilor/scolilor spirituale sau religioase. Deobicei, societatile secrete de orientare negativa actioneaza pe durata unor astfel de configuratii, cum tot pe durata lor oamenii lipsiti de perspectiva spirituala sau, dimpotriva, cei care detin cunoasterea spirituala dar o folosesc in sens negativ decad probabil iremediabil. Tipul de karma care se acumuleaza in aceste perioade este karma de atasament posesiv (mai ales de placerile efeemere ale vietii) sau chiar karma sexuala, mai ales daca in crucea cosmica fixa sunt implicate Venus, Marte, Saturn, Pluto. Folosita de la mediu spre superior, energia rezultanta confera forta interioara, putere de transformare, reusita la toate nivelurile, vointa armonioasa si, mai ales, capacitatea de a accepta Vointa Divina in viata umana, echilibrul valorilor, imbinarea armonioasa a vietii interioare cu cea exterioara, asimilarea corecta a valorilor superioare; de retinut ca, pe durata unor astfel de configuratii, se manifesta plenar trecerea calitatii in cantitate - acum au loc asimilarea, structurarea si cresterea valorilor de orice fel in fiinta umana in special si in civilizatia umana in general. Desi perioada este scurta daca ne raportam la durata consecintelor, ea este de foarte mare intensitate (deoarece acum se manifesta pregnanat calitatile de rece si greu).
Urmari si consecinte
Nu este de mirare ca, pe durata acestor configuratii planetare, oamenii pier, renunta, se separa, parasesc planul fizic, cedeaza intr-o directie sau alta sau, dimpotriva, se incapataneaza sa mearga indirectii gresite, cum tot acum ei se pot confrunta cu boli foarte grave (precum boli care ii duc la parasirea planului fizic, boli care necesita interventii chirurgicale grave - de exemplu, amputari sau extirpari) sau cu evenimente majore ale vietii, care uneori tind sa-i marcheze atat de puternic, incat sa ramana pe corpul auric sub forma engramelor. Insa, in acelasi timp, cei care fac salturi, le fac pentru totdeauna. Si inca inbine!
Descriere
Actuala cruce cosmica fixa s-a format spre sfarsitul lunii noiembrie (desi ea si-a semnalat existenta inca din octombrie) si vadura in actuala configuratie pana spre sfarsitul lunii ianuarie. Are incomponenta planetele Marte, Saturn, Jupiter, Neptun aflate in Semnele zodiacale Taur, Leu, Scorpion si, respectiv, Varsator. La momentul formarii ei, Marte se afla in conditie retrograda si a generat prima etapa a Crucii cosmice in intervalul 21-24 octombrie, cand a antrenat in configuratie Luna Neagra. Prezenta planetelor Jupiter si Neptun in aceasta configuratie avertizeaza asupra unei crize religioase profunde a omenirii, care tinde sa fie traita intens mai ales la nivel colectiv, iar prezenta Lunii Negre in pre-perioada de maxim atrage atentia asupra posibilelor lupte pentru putere si a lipsei de iubire, care pot afecta toate domeniile vietii, indiferent de nivelul de constiinta sau de afectiune al fiecaruia.
Durata
La data de 31octombrie Soarele activeaza si el pentru a doua oara aceasta configuratie, pe care o mentine pana la data de 11 noiembrie. Infine, perioada de maxim a acestei configuratii a inceput in data de 29 noiembrie (cand Jupiter a intrat in cuadratura cu Neptun) si va dura pana la data de 18 ianuarie, cand configuratia se va desface dupa ora18.00, prin parasirea configuratiei de catre Marte. Zilele de 19 si 26 decembrie precum si zilele de 2, 8 si 15 ianuarie pot fi ceva mai dificile, cu o toleranta de +/-12 ore inainte si dupa fiecare dintre ele, deoarece in aceste zile Luna se adauga si ea configuratiei facand pe rand conjunctii cu Saturn, Jupiter, Neptun, Marte si din nou cu Saturn. Pe durata unei astfel de configuratii planetare ne sunt necesare autocontrolul, simtul masurii, intelepciunea, rabdarea, acceptareaVointei Divine, raportarea permanenta la Dumnezeu-Tatal si la eternul nostru model divin Iisus, curele de purificare, o dieta predominant yang, dietele terapeutice, fuziunea amoroasa cu continenta sexuala. Unora le sunt indicate si perioade de abstinenta daca apar probleme de comunicare, dificultati de orice fel, stari de gelozie si atasament posesiv. In zilele in care Luna se afla in preajma planetelor cu care va realiza conjunctii, modalitatea spirituala care ne poate ajuta cel mai mult in evolutia noastra este iertarea. Sunt recomandate in aceste perioade actiunile care urmaresc eficienta sau realizarile concrete si actiunile dinamice precum excursiile, intalnirile de tip conferinta, congres, workshop.
De ce intarzie Mos Craciun?
21 decembrie 2005
Copilul optimist si copilul pesimist il asteapta pe Mos Craciun
Copilul optimist si copilul pesimist il asteapta pe Mos Craciun. Copilul pesimist e sigur ca nu o sa primeasca mare lucru, copilul optimist numai poate de incantare si abia asteapta sa vada darurile.Buun, vine Mosu', copilul pesimist primeste super-cadouri: trenulete, masinute, ciocolata, tot ce i-ar fi putut trece prin cap. Copilul optimist primeste... o balega.
Se intalnesc copiii si schimba impresii:
Pesimistul: "mai, eu am primitun trenulet, da' nu e prea mare, o masinuta, da' nu e culoarea pe care o vroiam, si ciocolata, da' e cu lapte si fara alune..." si asa mai departe. "Tu ce ai primit?"
Optimistul rade incantat: "Eu am primit un cal, acum se ascunde pe undeva. Uite, a facut o balegutza!"
20 decembrie 2005
Puterea obisnuintei
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane.Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce.
Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat.
Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."
Suna cunoscut?
"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati" Albert Einstein
18 decembrie 2005
Judecata lui Solomon
Au venit, odata, la Regele Solomon doua femei care se certau si nimeni nu le putea face dreptate, caci nimeni nu putea afla adevarul. Iata ce se intamplase: erau doua tinere mame, care locuiau in aceeasi casa si care nascusera de curand fiecare cate un prunc. Regele Solomon a ascultat-o pe cea dintai:
-Marite imparat, cer dreptate, caci pruncul acestei femei a murit azi-noapte, iar ea, vicleana, l-a luat din bratele mele pe al meu, in timp ce eu dormeam si acum, sustine ca este fiul ei si ca al meu ar fi murit. Nu e adevarat, pruncul acesta este al meu si vreau sa-mi dea copilul inapoi!
Solomon a ascultat-o si pe cea de-a doua femeie. Aceasta sustinea sus si tare ca ea este mama copilului adus cu ele si ca cealalta minte de fapt, doar ca sa-i ia copilul.
Regele asculta linistit si vazand cum galceava dintre cele doua femei nu contenea si-a dat seama cum o poate descoperi pe mincinoasa. S-a ridicat deodata cu hotarare si a strigat strajerilor:
-Aduceti-mi de indata sabia sa tai acest copil pe din doua si fiecare mama sa ia jumatate, caci altfel vad ca nu se pot impaca!
Una dintre femei a ramas muta de uimire, nestiind ce sa zica, dar cealalta a strigat sfasiata de durere si plangand:
-Nu, nu omorati pruncul! Lasati sa-l ia ea, mai bine sa-l ia ea decat sa moara copilul. Nu faceti asta, mai bine renunt eu la el, dar sa traiasca, decat sa moara…
In acea clipa regele Solomon a stiut ca aceasta e femeia care spunea adevarul. A privit-o cu bunatate si i-a zis:
-Fara nici o indoiala tu esti mama pruncului, caci dragostea ta este capabila de orice sacrificiu si numai o mama adevarata ar fi in stare de orice pentru a-i salva viata copilului. Ia-ti fiul si mergeti cu pace inapoi la casa voastra.
Vestea despre cum a stiut regele Solomon sa afle adevarul si sa imparta dreptatea s-a raspandit cu repeziciune in intreg regatul si toti oamenii multumeau lui Dumnezeu ca i-a binecuvantat cu un rege drept si bun.
Despre intelepciunea Regelui Solomon
Solomon era fiul lui David si, atunci cand a ajuns pe tronul regatului, fiind inca tanar, si-a pus toata nadejdea in Dumnezeu si s-a rugat lui:
-Nu iti cer, Doamne, nici bogatii, nici putere. Nu doresc nici victorii nenumarate peste dusmani si nici viata lunga si lipsita de griji. Tot ce indraznesc sa iti cer, Doamne, este intelepciune, sa imi pot conduce supusii cu dreptate si mila, sa pot deosebi ce este bine de ce este rau.
Dumnezeu s-a bucurat de asemenea rugaciune smerita si, printr-o minune, i-a raspuns:
-Deoarece n-ai cerut viata lunga si nici bogatie, n-ai cerut nici sufletele dusmanilor tai-iata!-Eu voi face dupa cavantul tau: iti dau inima inteleapta si priceputa, cum n-a fost nimeni inaintea ta si nici nu va mai fi altul dupa tine. Ba mai mult, iti voi da si tot ce n-ai cerut: bogatie si slava, asa incat nici un rege nu va mai fi asemenea tie; iar daca vei merge pe drumul Meu si vei respecta legile Mele si poruncile Mele vei avea si zile multe.
17 decembrie 2005
Patania magarului batran
Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperitã odata si-odata. Si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanii. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si începura sa arunce de zor pamant inauntrul fantanii. Magarul pricepu de îndata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa cateva lopeti bune depamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanii si ramase uluit de ce vazu. Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanii, sari peste ghizduri si iesi frematand...Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati... Secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas în sus. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi înainte.
Aminteste-ti de cele 5reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism.
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin.
5) Iubeste mai mult si... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.
16 decembrie 2005
Dovada incalzirii globale
12 decembrie 2005
Limbile vorbite de Dumnezeu
Paulo Coelho
Un misionar spaniol vizita o insula, unde a intalnit trei preoti azteci.
- Cum va rugati sfintiile voastre?
- Avem numai o rugaciune - raspunse unul dintre azteci. Spunem: „Doamne, Tu esti Trei, noi suntem trei. Ai mila de noi".
- Frumoasa rugaciune, spuse misionarul. Dar nu este chiar o rugaciune pe care s-o asculte Dumnezeu. O sa va invat una mult mai buna.
Preotul ii invata o rugaciune catolica si pleca mai departe pe drumul crestinarii altora. Dupa cativa ani, aflat pe nava care-l ducea inapoi in Spania, a trecut iar pe langa acea insula. De pe punte, ii vazu pe cei trei preoti pe plaja - si le facu un semn de salut cu mana.Atunci, cei trei se apropiara de nava, pasind pe apa.
- Parinte, parinte! - striga unul dintre ei cand ajunse aproape de nava. Mai invata-ne o data rugaciunea pe care o asculta Dumnezeu, pentru ca am uitat-o!
- Nu conteaza, spuse misionarul, vazand minunea. Si-I ceru iertare lui Dumnezeu pentru ca nu intelesese ca El vorbea toate limbile.
Iata, in continuare, cateva asemenea rugaciuni:
Dhammapada (atribuita lui Buddha)
In loc de o mie de cuvinte, mai bine numai unul, dar care-aduce Pacea.In loc de o mie de versuri, mai bine numai unul, dar care-arata Frumosul.In loc de-o mie de cantari, mai bine una, dar care-mprastie doar bucurie.
Mevlana Jelaluddin Rumi (sec. XIII)
Acolo, afara, dincolo de ce e bine si dincolo de ce e rau exista un camp imens.Ne vom intalni acolo.
Profetul Mohammed (sec. VII)
Oh, Allah! Eu te intreb pentru ca tu stii tot, cunosti chiar si lucrurile nevazute.Daca ce fac eu e bine pentru mine si pentru religia mea, pentru viata mea de acum si de dincolo, atunci fie-mi sarcina usoara si binecuvantata.Daca ce fac acum e rau pentru mine si pentru religia mea, pentru viata mea de acum si de dincolo, departeaza de mine sarcina aceasta.
Iisus din Nazaret, Matei 7; 7-8
Cere si vei primi.Cauta si vei gasi.Bate si ti se va deschide.Pentru ca cine cere, primeste; cine cauta, gaseste; cui bate, i se deschide usa.
Rugaciune iudaica pentru pace
Sa suim pe muntele Domnului, unde vom putea umbla cu El. Sa ne preschimbam spadele in pluguri si lancile in cosuri pentru fructe.Niciun popor sa nu ridice sabia impotriva altuia si niciodata sa nu invatam arta razboiului. Si nimeni sa nu se teama de vecinul lui, pentru ca asa a spus Domnul.
Lao Tze, China - sec. VI i.H.
Ca sa fie pace in lume, trebuie ca popoarele sa traiasca in pace.Pentru ca popoarele sa traiasca in pace, orasele nu trebuie sa se ridice unele impotriva altora.Pentru a fi pace in orase, vecinii trebuie sa se inteleaga.Ca sa fie pace intre vecini, trebuie ca armonia sa domneasca in familie.Ca sa fie pace in casa, trebuie s-o gasesti in propria inima.
Un misionar spaniol vizita o insula, unde a intalnit trei preoti azteci.
- Cum va rugati sfintiile voastre?
- Avem numai o rugaciune - raspunse unul dintre azteci. Spunem: „Doamne, Tu esti Trei, noi suntem trei. Ai mila de noi".
- Frumoasa rugaciune, spuse misionarul. Dar nu este chiar o rugaciune pe care s-o asculte Dumnezeu. O sa va invat una mult mai buna.
Preotul ii invata o rugaciune catolica si pleca mai departe pe drumul crestinarii altora. Dupa cativa ani, aflat pe nava care-l ducea inapoi in Spania, a trecut iar pe langa acea insula. De pe punte, ii vazu pe cei trei preoti pe plaja - si le facu un semn de salut cu mana.Atunci, cei trei se apropiara de nava, pasind pe apa.
- Parinte, parinte! - striga unul dintre ei cand ajunse aproape de nava. Mai invata-ne o data rugaciunea pe care o asculta Dumnezeu, pentru ca am uitat-o!
- Nu conteaza, spuse misionarul, vazand minunea. Si-I ceru iertare lui Dumnezeu pentru ca nu intelesese ca El vorbea toate limbile.
Iata, in continuare, cateva asemenea rugaciuni:Dhammapada (atribuita lui Buddha)
In loc de o mie de cuvinte, mai bine numai unul, dar care-aduce Pacea.In loc de o mie de versuri, mai bine numai unul, dar care-arata Frumosul.In loc de-o mie de cantari, mai bine una, dar care-mprastie doar bucurie.
Mevlana Jelaluddin Rumi (sec. XIII)
Acolo, afara, dincolo de ce e bine si dincolo de ce e rau exista un camp imens.Ne vom intalni acolo.
Profetul Mohammed (sec. VII)
Oh, Allah! Eu te intreb pentru ca tu stii tot, cunosti chiar si lucrurile nevazute.Daca ce fac eu e bine pentru mine si pentru religia mea, pentru viata mea de acum si de dincolo, atunci fie-mi sarcina usoara si binecuvantata.Daca ce fac acum e rau pentru mine si pentru religia mea, pentru viata mea de acum si de dincolo, departeaza de mine sarcina aceasta.
Iisus din Nazaret, Matei 7; 7-8Cere si vei primi.Cauta si vei gasi.Bate si ti se va deschide.Pentru ca cine cere, primeste; cine cauta, gaseste; cui bate, i se deschide usa.
Rugaciune iudaica pentru pace
Sa suim pe muntele Domnului, unde vom putea umbla cu El. Sa ne preschimbam spadele in pluguri si lancile in cosuri pentru fructe.Niciun popor sa nu ridice sabia impotriva altuia si niciodata sa nu invatam arta razboiului. Si nimeni sa nu se teama de vecinul lui, pentru ca asa a spus Domnul.
Lao Tze, China - sec. VI i.H.
Ca sa fie pace in lume, trebuie ca popoarele sa traiasca in pace.Pentru ca popoarele sa traiasca in pace, orasele nu trebuie sa se ridice unele impotriva altora.Pentru a fi pace in orase, vecinii trebuie sa se inteleaga.Ca sa fie pace intre vecini, trebuie ca armonia sa domneasca in familie.Ca sa fie pace in casa, trebuie s-o gasesti in propria inima.
10 decembrie 2005
Pachetul de biscuiti
O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput sa citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.
Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ..." Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!" Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.
"Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare. Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il manacse nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.
MORALA: Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama ?Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei !!!!
Exista 5 lucruri in viata care NU SE RECUPERA:
- o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.
08 decembrie 2005
Rugaciunea lui Petrus
de Paulo Coelho
La un moment dat, in timpul pelerinajului meu, am ajuns la un lan de grau intins si monoton care mergea pana la orizont. Singurul lucru care rupea plictiseala peisajului era o coloana medievala cu o cruce in varf, care marca drumul pelerinilor. Cand am ajuns langa ea, Petrus - ghidul meu - arunca rucsacul pe jos si ingenunche. Mi-a cerut sa fac si eu acelasi lucru.
- Sa ne rugam pentru ca - in cazul cand veti reusi sa va gasiti spada - s-o tineti mereu cu mana sigura.
Petrus spuse ca ii placea mult poetul brazilian Vinicius de Moraes si ca dorea sa spuna o rugaciune plecand de la poezia acestuia. Si incepu:
- Ai mila de cei care au mila de ei insisi si se cred buni si nedreptatiti de viata, pentru ca n-au meritat lucrurile care li s-au intamplat - ai mila, fiindca acestia niciodata nu vor reusi sa lupte in Lupta Dreapta. Si ai mila si de cei care sunt cruzi cu ei insisi, si vad numai rele in propriile fapte, si se considera vinovati de nedreptatile lumii. Fiindca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Pana si firele de par din capul tau sunt numarate".
Ai mila de cei care conduc si de cei care muncesc ore in sir munca grea si se sacrifica in schimbul unei duminici, cand totul este inchis si nu ai unde sa te duci. Dar ai mila si de cei care-si sfintesc opera si merg dincolo de propria nebunie si ajung invidiati sau crucificati de propriii frati. Pentru ca acestia nu au stiut legea Ta care spune: „Fii prudent ca sarpele si naiv ca porumbelul".
Ai mila de cei care mananca, beau, se ghiftuiesc, dar sunt nefericiti si singuri in ghiftuiala lor. Dar ai mila si de aceia care postesc, se infraneaza de la tot, isi interzic orice si se simt sfinti si-ti vor striga numele in piete publice. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Daca marturisesc referindu-ma la mine insumi, marturia mea nu e adevarata".
Ai mila de cei ce se tem de Moarte si nu cunosc multele imparatii prin care au trecut si multele morti pe care le-au murit, si sunt nefericiti fiindca se gandesc ca totul se va sfarsi intr-o zi. Dar ai si mai multa mila de cei care au cunoscut deja mai multe morti si azi se cred nemuritori, pentru ca nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu s-a nascut din nou nu va putea vedea imparatia lui Dumnezeu".
Ai mila de cei ce nu cred in nimic, pentru ca acestia niciodata nu vor auzi muzica sferelor. Dar si mai multa mila ai de cei care au o credinta oarba, si-n laboratoare preschimba mercur in aur, inconjurati de terfeloage despre secretele Tarotului si puterea piramidelor. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „A copiilor e imparatia cerurilor".
Ai mila de aceia care nu vad nimic in afara de ei insisi, ferecati in limuzinele lor, care se incuie in birouri inghetate la ultimul etaj si sufera in tacere solitudinea puterii. Dar ai mila si de cei care si-au dat si haina de pe ei, si sunt iubitori si incearca sa invinga raul cu iubire, pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu are spada sa-si vanda mantia si sa-si cumpere una".
Si ai mila si de noi, Doamne. Pentru ca de multe ori credem ca suntem imbracati si de fapt suntem goi, credem ca am comis o crima si de fapt am salvat pe cineva. Nu uita, in mila Ta, ca am scos spada din teaca cu mana ingerului, dar tinem spada si cu mana demonului, cu a amandurora. Pentru ca ne aflam pe lume, dainuim pe lume si avem nevoie de Tine. Avem nevoie de legea Ta care spune: „Cand v-am trimis fara punga, fara sac si fara sandale, nimic nu v-a lipsit".
Petrus si-a incheiat rugaciunea. Tacerea stapanea totul. El privea fix lanul de grau care ne inconjura.
La un moment dat, in timpul pelerinajului meu, am ajuns la un lan de grau intins si monoton care mergea pana la orizont. Singurul lucru care rupea plictiseala peisajului era o coloana medievala cu o cruce in varf, care marca drumul pelerinilor. Cand am ajuns langa ea, Petrus - ghidul meu - arunca rucsacul pe jos si ingenunche. Mi-a cerut sa fac si eu acelasi lucru.- Sa ne rugam pentru ca - in cazul cand veti reusi sa va gasiti spada - s-o tineti mereu cu mana sigura.
Petrus spuse ca ii placea mult poetul brazilian Vinicius de Moraes si ca dorea sa spuna o rugaciune plecand de la poezia acestuia. Si incepu:
- Ai mila de cei care au mila de ei insisi si se cred buni si nedreptatiti de viata, pentru ca n-au meritat lucrurile care li s-au intamplat - ai mila, fiindca acestia niciodata nu vor reusi sa lupte in Lupta Dreapta. Si ai mila si de cei care sunt cruzi cu ei insisi, si vad numai rele in propriile fapte, si se considera vinovati de nedreptatile lumii. Fiindca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Pana si firele de par din capul tau sunt numarate".
Ai mila de cei care conduc si de cei care muncesc ore in sir munca grea si se sacrifica in schimbul unei duminici, cand totul este inchis si nu ai unde sa te duci. Dar ai mila si de cei care-si sfintesc opera si merg dincolo de propria nebunie si ajung invidiati sau crucificati de propriii frati. Pentru ca acestia nu au stiut legea Ta care spune: „Fii prudent ca sarpele si naiv ca porumbelul".
Ai mila de cei care mananca, beau, se ghiftuiesc, dar sunt nefericiti si singuri in ghiftuiala lor. Dar ai mila si de aceia care postesc, se infraneaza de la tot, isi interzic orice si se simt sfinti si-ti vor striga numele in piete publice. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Daca marturisesc referindu-ma la mine insumi, marturia mea nu e adevarata".
Ai mila de cei ce se tem de Moarte si nu cunosc multele imparatii prin care au trecut si multele morti pe care le-au murit, si sunt nefericiti fiindca se gandesc ca totul se va sfarsi intr-o zi. Dar ai si mai multa mila de cei care au cunoscut deja mai multe morti si azi se cred nemuritori, pentru ca nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu s-a nascut din nou nu va putea vedea imparatia lui Dumnezeu".
Ai mila de cei ce nu cred in nimic, pentru ca acestia niciodata nu vor auzi muzica sferelor. Dar si mai multa mila ai de cei care au o credinta oarba, si-n laboratoare preschimba mercur in aur, inconjurati de terfeloage despre secretele Tarotului si puterea piramidelor. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „A copiilor e imparatia cerurilor".
Ai mila de aceia care nu vad nimic in afara de ei insisi, ferecati in limuzinele lor, care se incuie in birouri inghetate la ultimul etaj si sufera in tacere solitudinea puterii. Dar ai mila si de cei care si-au dat si haina de pe ei, si sunt iubitori si incearca sa invinga raul cu iubire, pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu are spada sa-si vanda mantia si sa-si cumpere una".
Si ai mila si de noi, Doamne. Pentru ca de multe ori credem ca suntem imbracati si de fapt suntem goi, credem ca am comis o crima si de fapt am salvat pe cineva. Nu uita, in mila Ta, ca am scos spada din teaca cu mana ingerului, dar tinem spada si cu mana demonului, cu a amandurora. Pentru ca ne aflam pe lume, dainuim pe lume si avem nevoie de Tine. Avem nevoie de legea Ta care spune: „Cand v-am trimis fara punga, fara sac si fara sandale, nimic nu v-a lipsit".
Petrus si-a incheiat rugaciunea. Tacerea stapanea totul. El privea fix lanul de grau care ne inconjura.
Povesti cu tilc
Paulo Coelho
Vitejii de dupa razboi.
E foarte usor sa-i judeci pe altii daca nu esti in situatia lor. Un exemplu precum acesta s-a intamplat la Congresul Partidului Comunist sovietic, cand - pe atunci atotputernicul Nikita Hrusciov, spaima lumii - a denuntat crimele lui Stalin.
In timpul discursului, cineva a strigat:
- Unde erati, tovarase Hrusciov, cand nevinovatii erau masacrati?
- Sa se ridice acela care a intrebat, ceru Hrusciov.
Nimeni nu s-a miscat.
- Indiferent cine a intrebat, raspunsul si l-a dat singur, spuse Hrusciov. In acel moment, eu ma aflam in aceeasi pozitie ca dumneata acum: fara sa am curajul sa-mi exprim public ce gandeam.
In sir indian.
Cititorul Gilberto de Nucci are o imagine excelenta a comportamentului nostru. Dupa el, oamenii merg pe fata Terrei in sir indian, purtand un sac in spate si altul in fata.
In sacul din fata ne punem calitatile. In sacul din spate pastram defectele. De aceea, in calatoria vietii stam cu privirea fixata asupra virtutilor avute, inchise in piept. In acelasi timp, ne uitam fara mila la spatele semenului care merge inaintea noastra si-i numaram toate defectele pe care le descoperim.
Si ne credem mai bun ca el - fara sa ne dam seama ca persoana care merge in spatele nostru gandeste la fel despre noi.
Dumnezeu este umbra omului.
Am participat deja, impreuna cu detinatorul Premiului Nobel pentru Pace, Ellie Wiesel, la mai multe conferinte la Davos, in Elvetia. Intr-unul din discursurile lui a spus:
„Dumnezeu este umbra omului. Asa cum umbra repeta miscarile corpului, Dumnezeu repeta miscarile sufletului".
Mi se pare excelenta aceasta descriere a lui Wiesel. Exista totdeauna o legatura intre ceea ce facem si ceea ce primim in schimb. Cand suntem generosi, „umbra lui Dumnezeu" repeta ceea ce am facut in beneficiul aproapelui nostru si ne da, cu generozitate, de zece ori mai mult. Daca suntem cruzi, cruzimea noastra se reflecta in plan spiritual si se intoarce si ea asupra noastra.
Pierdut in Los Angeles.
Marcelo, sotul producatoarei de televiziune Miriam Leme, se pierduse in Los Angeles, California. Ore intregi a umblat fara tinta si - tarziu in noapte - a ajuns intr-o zona periculoasa. Dandu-si seama de atmosfera din jurul lui, s-a speriat si, nervos, s-a hotarat sa sune la soneria unei case cu lumina aprinsa.
A iesit un om in pijama. Marcelo ii explica situatia si-i ceru sa cheme un taxi. In loc sa faca ce i-a cerut, omul s-a imbracat, a scos masina din garaj si l-a condus chiar el pana la hotel.
Pe drum, i-a explicat: „Acum cinci ani am fost in Brazilia. Intr-o noapte, m-am pierdut in Sao Paulo. Nu vorbeam deloc portugheza, dar un baiat, brazilian, a inteles ce voiam si m-a dus la hotel. Azi, Dumnezeu mi-a permis sa-mi platesc aceasta datorie".
Vitejii de dupa razboi.
E foarte usor sa-i judeci pe altii daca nu esti in situatia lor. Un exemplu precum acesta s-a intamplat la Congresul Partidului Comunist sovietic, cand - pe atunci atotputernicul Nikita Hrusciov, spaima lumii - a denuntat crimele lui Stalin.
In timpul discursului, cineva a strigat:
- Unde erati, tovarase Hrusciov, cand nevinovatii erau masacrati?
- Sa se ridice acela care a intrebat, ceru Hrusciov.
Nimeni nu s-a miscat.
- Indiferent cine a intrebat, raspunsul si l-a dat singur, spuse Hrusciov. In acel moment, eu ma aflam in aceeasi pozitie ca dumneata acum: fara sa am curajul sa-mi exprim public ce gandeam.
In sir indian.
Cititorul Gilberto de Nucci are o imagine excelenta a comportamentului nostru. Dupa el, oamenii merg pe fata Terrei in sir indian, purtand un sac in spate si altul in fata.
In sacul din fata ne punem calitatile. In sacul din spate pastram defectele. De aceea, in calatoria vietii stam cu privirea fixata asupra virtutilor avute, inchise in piept. In acelasi timp, ne uitam fara mila la spatele semenului care merge inaintea noastra si-i numaram toate defectele pe care le descoperim.
Si ne credem mai bun ca el - fara sa ne dam seama ca persoana care merge in spatele nostru gandeste la fel despre noi.
Dumnezeu este umbra omului.
Am participat deja, impreuna cu detinatorul Premiului Nobel pentru Pace, Ellie Wiesel, la mai multe conferinte la Davos, in Elvetia. Intr-unul din discursurile lui a spus:„Dumnezeu este umbra omului. Asa cum umbra repeta miscarile corpului, Dumnezeu repeta miscarile sufletului".
Mi se pare excelenta aceasta descriere a lui Wiesel. Exista totdeauna o legatura intre ceea ce facem si ceea ce primim in schimb. Cand suntem generosi, „umbra lui Dumnezeu" repeta ceea ce am facut in beneficiul aproapelui nostru si ne da, cu generozitate, de zece ori mai mult. Daca suntem cruzi, cruzimea noastra se reflecta in plan spiritual si se intoarce si ea asupra noastra.
Pierdut in Los Angeles.
Marcelo, sotul producatoarei de televiziune Miriam Leme, se pierduse in Los Angeles, California. Ore intregi a umblat fara tinta si - tarziu in noapte - a ajuns intr-o zona periculoasa. Dandu-si seama de atmosfera din jurul lui, s-a speriat si, nervos, s-a hotarat sa sune la soneria unei case cu lumina aprinsa.
A iesit un om in pijama. Marcelo ii explica situatia si-i ceru sa cheme un taxi. In loc sa faca ce i-a cerut, omul s-a imbracat, a scos masina din garaj si l-a condus chiar el pana la hotel.
Pe drum, i-a explicat: „Acum cinci ani am fost in Brazilia. Intr-o noapte, m-am pierdut in Sao Paulo. Nu vorbeam deloc portugheza, dar un baiat, brazilian, a inteles ce voiam si m-a dus la hotel. Azi, Dumnezeu mi-a permis sa-mi platesc aceasta datorie".
07 decembrie 2005
Razboinicul luminii si temperamentul lui
Paulo Coelho
Un razboinic al luminii face totdeauna ceva iesit din comun.
Poate dansa pe strada cand merge la lucru sau poate privi drept in ochi o persoana necunoscuta, incepand sa-i faca declaratii de dragoste, la prima vedere. Din cand in cand, un razboinic sustine o idee ce poate parea ridicola, dar in care el crede cu adevarat.
Un razboinic al luminii isi permite sa traiasca fiecare zi in mod diferit. Nu-i este teama sa planga necazuri trecute sau sa se bucure de noi descoperiri. Cand simte ca a sosit clipa, lasa tot si pleaca in aventura mult-visata. Cand intelege ca a ajuns la capatul puterilor, iese din lupta, fara a se invinovati ca a facut o ciudata nebunie.
Un razboinic nu-si petrece zilele incercand sa joace rolul pe care altii l-au ales pentru el. Foloasele nebuniei. Razboinicul luminii nu se teme sa para nebun. Vorbeste tare cu sine atunci cand e singur. Cineva l-a invatat ca aceasta este cea mai buna metoda de a comunica cu ingerii, iar el risca pentru a intra in contact. La inceput, isi da seama cat de greu este; se gandeste ca nu are nimic de spus, ca o sa repete prostii la nesfarsit. Dar razboinicul insista. Vorbeste toata ziua cu sufletul lui: spune lucrurile cu care nu este de acord, vorbeste prostii. Si, intr-o buna zi, observa o schimbare in vocea lui si intelege ca acum transmite o intelepciune superioara.
Razboinicul pare nebun, dar nu e decat o masca: a indraznit sa caute, impreuna cu ingerul lui, informatiile care-i erau necesare, si a reusit sa le primeasca.
Acceptarea infrangerilor. Orice razboinic al luminii s-a temut candva sa intre in lupta.
Orice razboinic al luminii a tradat si a mintit candva.
Orice razboinic al luminii si-a pierdut candva increderea in viitor.
Orice razboinic al luminii a mers candva pe un drum care nu era al lui.
Orice
razboinic al luminii a suferit candva pentru lucruri neinsemnate.
Orice razboinic al luminii a crezut candva ca nu era un razboinic al luminii.
Orice razboinic al luminii nu si-a indeplinit candva obligatiile spirituale.
Orice razboinic al luminii a spus candva da atunci cand voia sa spuna nu.
Orice razboinic al luminii a ranit candva persoana pe care o iubea.
De aceea este un razboinic al luminii; pentru ca a trecut prin toate acestea si nu si-a pierdut speranta de a deveni mai bun decat era.
Invatand cu un antic intelept chinez inteleptul Lao Tze comenteaza cum ar trebui sa fie o zi din viata razboinicului luminii: „Drumul cuprinde respectul pentru tot ce este mic si subtil.
Sa stii totdeauna momentul cand trebuie sa ai o atitudine oarecare. Chiar daca ai tras de multe ori cu arcul, continua sa fii atent la felul cum asezi sageata si cum intinzi coarda. Cand ucenicul devine constient de nevoile lui ajunge sa fie mai inteligent decat inteleptul distrat.
Cand strangi iubire inseamna noroc, cand strangi ura inseamna nenorocire. Cine nu recunoaste usa pe care intra necazurile ajunge s-o lase deschisa si asa apar tragediile.
Lupta nu are nimic de-a face cu cearta.
Un razboinic al luminii face totdeauna ceva iesit din comun.Poate dansa pe strada cand merge la lucru sau poate privi drept in ochi o persoana necunoscuta, incepand sa-i faca declaratii de dragoste, la prima vedere. Din cand in cand, un razboinic sustine o idee ce poate parea ridicola, dar in care el crede cu adevarat.
Un razboinic al luminii isi permite sa traiasca fiecare zi in mod diferit. Nu-i este teama sa planga necazuri trecute sau sa se bucure de noi descoperiri. Cand simte ca a sosit clipa, lasa tot si pleaca in aventura mult-visata. Cand intelege ca a ajuns la capatul puterilor, iese din lupta, fara a se invinovati ca a facut o ciudata nebunie.
Un razboinic nu-si petrece zilele incercand sa joace rolul pe care altii l-au ales pentru el. Foloasele nebuniei. Razboinicul luminii nu se teme sa para nebun. Vorbeste tare cu sine atunci cand e singur. Cineva l-a invatat ca aceasta este cea mai buna metoda de a comunica cu ingerii, iar el risca pentru a intra in contact. La inceput, isi da seama cat de greu este; se gandeste ca nu are nimic de spus, ca o sa repete prostii la nesfarsit. Dar razboinicul insista. Vorbeste toata ziua cu sufletul lui: spune lucrurile cu care nu este de acord, vorbeste prostii. Si, intr-o buna zi, observa o schimbare in vocea lui si intelege ca acum transmite o intelepciune superioara.
Razboinicul pare nebun, dar nu e decat o masca: a indraznit sa caute, impreuna cu ingerul lui, informatiile care-i erau necesare, si a reusit sa le primeasca.
Acceptarea infrangerilor. Orice razboinic al luminii s-a temut candva sa intre in lupta.
Orice razboinic al luminii a tradat si a mintit candva.
Orice razboinic al luminii si-a pierdut candva increderea in viitor.
Orice razboinic al luminii a mers candva pe un drum care nu era al lui.
Orice
razboinic al luminii a suferit candva pentru lucruri neinsemnate. Orice razboinic al luminii a crezut candva ca nu era un razboinic al luminii.
Orice razboinic al luminii nu si-a indeplinit candva obligatiile spirituale.
Orice razboinic al luminii a spus candva da atunci cand voia sa spuna nu.
Orice razboinic al luminii a ranit candva persoana pe care o iubea.
De aceea este un razboinic al luminii; pentru ca a trecut prin toate acestea si nu si-a pierdut speranta de a deveni mai bun decat era.
Invatand cu un antic intelept chinez inteleptul Lao Tze comenteaza cum ar trebui sa fie o zi din viata razboinicului luminii: „Drumul cuprinde respectul pentru tot ce este mic si subtil.
Sa stii totdeauna momentul cand trebuie sa ai o atitudine oarecare. Chiar daca ai tras de multe ori cu arcul, continua sa fii atent la felul cum asezi sageata si cum intinzi coarda. Cand ucenicul devine constient de nevoile lui ajunge sa fie mai inteligent decat inteleptul distrat.
Cand strangi iubire inseamna noroc, cand strangi ura inseamna nenorocire. Cine nu recunoaste usa pe care intra necazurile ajunge s-o lase deschisa si asa apar tragediile.
Lupta nu are nimic de-a face cu cearta.
Drumul lui Hercules
Hercules era tanar, lipsit de experienta, avea toata viata inaintea lui, dar inima ii era nemultumita. Privea in jur si vedea ca unii dintre prietenii lui isi treceau vremea distrandu-se, band, iesind cu fete, in timp ce el era obligat sa munceasca cat era ziua de lunga pentru a ajuta la sustinerea familiei. Intr-o dimineata, tatal vitreg ii ceru sa se duca in orasul din apropiere ca sa cumpere drojdie pentru paine. Hercules se supuse, dar cum era prima oara cand mergea pe acel drum, la o raspantie, n-a mai stiut pe unde sa apuce.Drumul din dreapta era rau, plin de pietre si lipsit de frumusete, dar Hercules observa ca ducea spre un frumos lant muntos ce se zarea, albastru, la orizont. Drumul din stanga era larg si drept; era marginit de un rau cu ape limpezi, inconjura o livada si pasarile cantau peste tot. Dar ceata diminetii nu lasa sa se vada incotro ducea.
Si pe cand tanarul cazuse pe ganduri incercand sa descopere cea mai buna hotarare pentru a-si indeplini misiunea incredintata, vazu doua femei frumoase care se apropiau pe fiecare din drumuri. Cea de pe drumul umbrit de copaci sosi prima, fiindca drumul era mai drept; Hercules ii observa chipul rumenit de soare, ochii stralucitori, in timp ce ea i se adresa cu voce dulce si convingatoare:
- Buna, flacau puternic si drept!, spuse ea. Urmeaza-ma si te voi conduce prin locuri placute, fara chinuri care sa-ti biciuiasca trupul sau necazuri care sa-ti intristeze sufletul. Vei trai ca prietenii tai, intr-o rotire neincetata de muzica si bucurie, si nimic nu-ti va lipsi: nici vinul sa te racoreasca, nici paturi sa te odihneasca, nici fete frumoase sa te ademeneasca. Vino cu mine, si viata ta va fi un vis frumos.
Atunci, cealalta femeie - care venea pe drumul de munte - ajunse la rascruce. Si-i spuse lui Hercules:
- N-am nimic sa-ti promit. Ce vei intalni pe drumul meu este ceea ce vei putea obtine cu forta si vointa ta. Cararea pe care te voi conduce e accidentata si infricosatoare, cu suisuri abrupte si vai unde soarele nu patrunde niciodata. Privelistea pe care o vei vedea poate fi maiestuoasa si impunatoare sau solitara si inspaimantatoare.
Totusi, acesta este drumul care duce la muntii albastri ai faimei si cuceririi, aceia pe care-i vezi la orizont. Nu poti ajunge la ei fara efort, si tot ce-ti vei dori va fi rodul muncii tale. Daca vei dori sa mananci, va trebui sa plantezi. Daca vei dori iubire, va trebui sa iubesti. Daca vei dori Cerurile, va trebui sa fii demn sa intri pe poarta cea mare a lor. Daca vei dori sa ramai in memoria oamenilor, va trebui sa fii gata sa lupti in fiecare clipa a vietii tale.- Cum te numesti?, intreba Hercules.
- Unii imi spun Munca, raspunse femeia. Dar altii imi spun Virtute, si eu prefer numele acesta.
Atunci Hercules se intoarse spre cealalta femeie.
- Dar tu, cum te numesti?
- Unii-mi spun Placere, spuse femeia de pe drumul cu flori. Dar prefer sa mi se spuna Noroc.
- Placere, nu pot vedea unde duce drumul pe care ma imbii, comenta Hercules. Insa Virtutea imi arata muntii din departare si unde pot ajunge cu pretul eforturilor mele.
Si luand-o de mana pe Virtute, apuca pe drumul care ducea spre propriul lui destin.
06 decembrie 2005
Poveste de suflet - regele cu 4 neveste
Era odata un rege care avea 4 neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi , regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?" "Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie.
"Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau."
Regele fu devastat si de acest raspuns.Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale. Adanc indurerat, regele spuse:
"Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge. Deci, sa-l cultivam, sa-l facem puternic si sa-l bucuram acum, pentru ca este singura particica din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru eternitate.
05 decembrie 2005
Despre prietenie
de Mircea Eliade
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, si nu tu. Esti considerat sincer nu "când nu ascunzi nimic" celuilalt, ci când nu ascunzi ceea ce se asteapta de la tine sa nu ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai când spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una, nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urâta si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viesaza la lucruri care o indeparteaza de adevar si de fericire - atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da acea certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confersiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atâtea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu care se numeste prietenie si care, trebuie s-o recunoastem, constituie unul din cele mai serioase motive pentru a iubi viata.
In prietenie se intâmpla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plânge, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intâlneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa in general ceea ce le place si lor, sa gândesti, in general, ceea ce gândesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decât ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stânjenesti. Câteodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu câtiva prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savârsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa-mi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera sau m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu inseamna decât aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mângâierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om, iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decât ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atâta spaima de ridicol. NU NUMAI CA NU DAM CÂT AR TREBUI, DAR SI LUAM CU MULT MAI PUTIN DECÂT NI SE OFERA.
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, si nu tu. Esti considerat sincer nu "când nu ascunzi nimic" celuilalt, ci când nu ascunzi ceea ce se asteapta de la tine sa nu ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai când spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una, nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urâta si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viesaza la lucruri care o indeparteaza de adevar si de fericire - atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da acea certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confersiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atâtea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu care se numeste prietenie si care, trebuie s-o recunoastem, constituie unul din cele mai serioase motive pentru a iubi viata.
In prietenie se intâmpla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plânge, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intâlneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa in general ceea ce le place si lor, sa gândesti, in general, ceea ce gândesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decât ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stânjenesti. Câteodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.Zilele trecute incercam sa vorbesc cu câtiva prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savârsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa-mi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera sau m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu inseamna decât aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mângâierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om, iar nu un simplu manechin.Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decât ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atâta spaima de ridicol. NU NUMAI CA NU DAM CÂT AR TREBUI, DAR SI LUAM CU MULT MAI PUTIN DECÂT NI SE OFERA.
02 decembrie 2005
Despre frumusetea uitata a vietii
de Andrei Plesu
Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor.Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop.
Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil.
Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie.
Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare. Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta.
Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila?
Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.
